Revista presei 21.03.2017

Revista presei 21.03.2017 – Patronatul IMM Prahova

Cuprins:

Știri de interes pentru mediul de afaceri și pentru IMM-uri 

Adevarul.ro. 

  1. Guvernul nu mai are bani ca să atragă fonduri europene. 
  2. Firmele cu capital integral românesc au cele mai mari restanţe la plata furnizorilor. RADET, printre campionii plăţilor restante. 

Agerpres.ro. 

  1. OECD: Ritmul de creștere a economiei chineze va încetini în 2017 și în 2018. 
  2. Alocare financiară de circa două miliarde de euro pentru investițiile în agricultură, în 2017
  3. Iuga (PwC): În industrie s-au pierdut 450.000 de locuri de muncă, în ultimii 10 ani 

Businessmagazin.ro. 

 6. De ce se sinucid antreprenorii? De ce mulţi nu înţeleg cum au devenit milionari?  

Știri de interes pentru mediul de afaceri și pentru IMM-uri

Adevarul.ro

1. Guvernul nu mai are bani ca să atragă fonduri europene

Guvernul se confruntă cu o situaţie problematică: vrea să atragă fonduri europene record în acest an, însă nu mai are bani să facă asta. Administraţiile locale solicită cofinanţare pentru derularea proiectelor europene, însă plafonul de împrumut la nivel naţional a fost deja atins.

În cadrul unei şedinţe dintre primari şi membri ai Guvernului, edilii au solicitat o Ordonanţă de Urgenţă prin care să primească bani de la Trezorerie pentru cofinanţarea proiectelor europene. Răspunsul vicepremierului Sevil Shhaideh a fost însă că nu mai sunt bani, plafonul de împrumut la nivel naţional fiind epuizat.

„Pentru contractele finanţate, contractele de finanţare pe POR, mai daţi o ordonanţă pentru co- şi prefinanţarea din Trezorerie? Este foarte important, tocmai pentru că am văzut că v-aţi propus să atragem anul ăsta bani europeni mulţi şi ne ajută foarte mult. Este esenţial”, s-a întrebat Robert Negoiţă, preşedinte al Asociaţiei Muncipiilor din România (AMR). Sevil Shhaideh, ministrul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, a răspuns că ministerul a iniţiat deja un proiect de act normativ cu privire la acordarea unor împrumuturi din Trezorerie, singurul impediment în acest moment fiind plafonul de împrumut de la nivel naţional, care „înţelegem că anul acesta este atins, este epuizat”.

Primăriile nu mai pot, în acest fel, să mai depună alte proiecte pentru accesarea de fonduri europene. Anul trecut, Guvernul Cioloş a adoptat o Ordonanţă de Urgenţă prin care a alocat, din venituri din privatizare, 400 de milioane de lei pentru finalizarea proiectelor finanţate din fonduri europene prin Programul Operaţional Regional 2007-2013 şi Programul Operaţional sectorial Mediu 2007-2013.

Întrebat de Negoiţă dacă acum nu mai luăm bani şi cum dezvoltăm proiectele europene dacă Trezoreria nu oferă co-finanţare şi prefinanţare, ministrul de Finanţe Viorel Ştefan a declarat că o soluţie e în studiu la direcţia de Trezorerie şi datorie publică, spunând că speră să vină cu o veste bună. 

„Doamne ajută!”, a răspuns Negoiţă.

Pentru POR 2014-2020, România are o alocare estimată la 8,25 miliarde euro, din care 6,7 miliarde de euro reprezintă sprijinul UE, prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională (FEDR), iar 1,5 miliarde de euro sunt contribuţia naţională, care trebuie să vină de la Trezorerie.

Atragerea de fonduri europene, prioritate                                                            

Premierul Sorin Grindeanu consideră finanţarea şi atragerea de fonduri europene ca fiind o prioritate a Guvernului pe care îl conduce, în contextul în care ele reprezintă un motor al creşterii economice de 5,2% estimate în bugetul pentru anul 2017 şi o modalitate de a evita depăşirea ţintei de deficit. Grindeanu a afirmat, într-o întâlnire cu comisarul european pentru politică regională Corina Creţu: „Deficitul bugetar va fi menţinut sub 3%, suntem parteneri serioşi (ai FMI, n.r.), ştim angajamentele luate de ţara noastră, ne ţinem de ele.

Este adevărat, ne-am propus lucruri ambiţioase din perspectiva atragerii fondurilor europene, 5,2 miliarde de euro pentru anul 2017, ceea ce înseamnă mult faţă de zero, anul trecut, dar posibil. În sensul acesta a fost discuţia cu comisarul Corina Creţu, tocmai pentru a debloca toate autorităţile de management, care nu sunt acreditate în acest moment. În luna aprilie se vor lansa foarte multe Ghiduri de finanţare”.

Grindeanu confirmă spusele vicepremierului Shhaideh, care a declarat la începutul acestei luni: „Ne-am propus şi ne-am asumat ca la 31 decembrie 2017 suma rambursată României de către Comisia Europeană să fie de 5,2 miliarde de euro”. Declaraţiile comisarului european stăvilesc însă optimismul Guvernului. Corina Creţu a precizat că există îngrijorări cu privire la absorbţia fondurilor europene de către ţara noastră. „Îngrijorările există de la începutul exerciţiului financiar 2014 — 2020. Ne aflăm în martie 2017. Avem 0% absorbţie europeană pentru aceste 23 de miliarde (de euro – n.r.) pe care România le are la dispoziţie”, a declarat Creţu, la conferinţa comună cu Grindeanu. Conform datelor Comisiei Europene, bugetul total al exerciţiului financiar 2014 – 2020 pentru România este de 36,44 miliarde de euro. Până în acest moment, conform ultimelor date disponibile, România a cheltuit, pentru proiectele selectate, 0,5% din fondurile europene disponibile, o rată de absorbţie într-adevăr nesemnificativă.

2. Firmele cu capital integral românesc au cele mai mari restanţe la plata furnizorilor. RADET, printre campionii plăţilor restante

Plăţile restante la furnizori s-au menţinut şi anul trecut la un nivel record, de peste 50 de miliarde de lei, iar cele mai mari restanţe aparţin firmelor cu capital integral românesc, atât companiile străine, cât şi cele cu capital mixt sau cele de stat fiind mai bune-plătitoare.

Astfel, una din provocările mediului de afaceri românesc o reprezintă nivelul plăţilor restante la furnizori care, potrivit datelor KeysFin, se menţine de ani de zile în jurul nivelului record de peste 50 de miliarde de lei.              

Statistica KeysFin arată că plăţile restante la furnizori s-au ridicat în 2015 la 56,5 miliarde de lei, în scădere uşoară faţă de cei 57,8 miliarde de lei raportaţi, aproape identic, în anii 2013 şi 2014.  Datele preliminarii arată că, în 2016, în pofida măsurilor de relaxare fiscală şi a creşterii economice bazată în principal pe consum, nivelul plăţilor restante s-a situat în jurul aceluiaşi nivel din anul anterior, semn că avem de-a face cu un comportament de business, nu cu o conjunctură.  Statistica arată că 76.893 de companii, ceea ce reprezintă 12% din numărul total de firme din România, raportau plăţi restante la furnizori. Semnificativ este că acestea reprezintă 33% din cifra de afaceri totală din economia românească. 

Din suma totală a plăţilor restante, aproape jumătate aparţine firmelor cu capital integral românesc (25,6 mld.lei), urmate de companiile străine (11,95 mld.lei), cele cu capital mixt (7,95 mld.lei) şi cele de stat (7,33 mld.lei).

Totalul plăţilor restante în economie, mai mici de 1 an, care include şi datoriile la bugetul de stat, a fost, în 2015, de 268,8 miliarde de lei. De ce firmele nu îşi plătesc la timp facturile, obligaţiile financiare?                               

Experţii susţin că firmele nu îşi plătesc la timp facturile şi obligaţiile financiare deoarece avem de-a face cu un comportament înrădăcinat în economie, de un tip de supravieţuire financiară imprimat de provocările unui sistem economic fluctuant, văduvit de finanţare, cu un capital redus şi extrem de sensibil la evoluţia cadrului fiscal.       

„În multe cazuri, în principal în domeniul întreprinderilor mici şi mijlocii, să amâni o plată sau mai multe către furnizori ţine de asigurarea financiară pentru continuarea activităţii. Multe firme trăiesc din rulajul financiar, depind de fiecare ban pe care îl au de încasat sau de plătit. Cu cât amână mai mult plăţile, cu atât reuşesc să îşi asigure fondurile necesare continuării activităţii. Din păcate, s-a ajuns la cazuri extreme, când plăţile se fac la 6-8 luni şi chiar mai mult”, spun experţii de la KeysFin. Cele mai riscante domenii  Potrivit statisticii KeysFin, cel mai afectat domeniu este comerţul, 27.009 firme raportând întârzieri la plata furnizorilor. Urmează industria prelucrătoare şi construcţiilor, cu 9134 respectiv 8443 de firme care au raportat astfel de situaţii.  În top se mai află sectorul activităţilor profesionale, ştiinţifice şi tehnice (6446 firme), transporturile şi depozitarea (4998 societăţi) şi hoteluri şi restaurante (4238 firme).

Plăţi restante semnificative se înregistrează şi în agricultură, silvicultură şi pescuit, tranzacţii imobiliare, servicii administrative şi de suport, informaţii şi comunicaţii, activităţi de servicii, sănătate şi asistenţă socială, activităţi de spectacole. 

„Să deschizi o afacere, de exemplu, în sectorul comerţului înseamnă, în primul rând, să te asiguri că ai un capital de lucru care să-ţi permită să duci business-ul pe banii tăi, să rezişti, practic, blocajului financiar, întârzierilor la plată. Pe de altă parte, dacă vrei să furnizezi mărfuri unor parteneri din acest sector, trebuie să iei în calcul foarte serios plăţile restante şi consecinţele acestora”, au mai spus analiştii. Campionii plăţilor restante Dacă este să privim situaţia la nivel regional, cele mai indisciplinate companii, din punct de vedere al plăţilor restante la furnizori, sunt cele din regiunea Bucureşti-Ilfov, cu 24,1 miliarde lei, urmate de cele din Sud-Est (8,6 mld.lei), Sud-Muntenia (4,7 mld.lei), Vest (4,38 mld. lei) şi Regiunea Centru (4,1 mld.lei). La polul opus se află firmele din Nord-Vest (3,85 mld.lei), Nord-Est (3,72 mld.lei) şi Sud-Vest Oltenia (2,87 mld.lei)  „Statistica reflectă concentrarea economică a României.

Business-ul este mai dezvoltat în jurul Capitalei, în Constanţa, Timişoara, Cluj şi Prahova, astfel că şi valoarea restanţelor plata furnizorilor este mai mare, având în vedere cifra de afaceri superioară faţă de cea înregistrată în Moldova, Oltenia sau Bărăgan”, au explicat experţii.  Statisticile KeysFin arată, pe de altă parte, că cele mai multe probleme la plata furnizorilor le are RADET Bucureşti, compania care oferă agent termic pentru încălzirea şi apa caldă din Capitală.  

Compania înregistrează plăţi restante de 3,34 miliarde de lei, cât toate firmele din Top 10 la un loc.  RADET este urmată de Rompetrol Rafinare, cu 1,67 miliarde lei, Orange România cu 948 milioane lei, Interagro cu 804 milioane lei, Relad International cu 686 milioane lei, Grup Servicii Petroliere cu 619 milioane lei, CFR Marfă cu 490 milioane lei, Electrocentrale Bucureşti cu 474 milioane lei, Confort SA cu 464 milioane lei şi Key Safety Systems cu 453 milioane lei.

Agerpres.ro

3. OECD: Ritmul de creștere a economiei chineze va încetini în 2017 și în 2018

Avansul economiei chineze ar urma să încetinească probabil la 6,5% anul acesta și la 6,3% în 2018, deși exporturile se vor redresa pe fondul consolidării cererii pe plan global, se arată într-un raport publicat marți de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), transmite Reuters.

“În privința riscurilor, credem că cele mai mari sunt pe plan intern, din cauza ritmului rapid de creștere a creditării, atât în sistemul bancar, cât și sectorul bancar din umbră (shadow banking). Cred că este important să se intensifice eforturile pentru rezolvarea acestei probleme”, a afirmat Alvaro Santos Pereira, director la OECD.

Datoriile companiilor din China reprezintă aproximativ 175% din PIB, unul dintre cele mai ridicate niveluri din rândul economiilor emergente, a explicat oficialul OECD. Datoria Chinei a urcat la nivelul-record de 277% din PIB la sfârșitul lui 2016, de la 254% din PIB în anul precedent, în timp ce a crescut procentul de noi credite folosite pentru plata serviciului datoriei, susțin analiștii de la UBS.

China, a doua economie globală, înregistrează o creștere ridicată, dar urmează un proces de moderare graduală, din cauza îmbătrânirii populației și a reechilibrării economiei de la investiții către consum, se arată în raportul OECD.

Exportul ar urma să urce cu 3,4% anul acesta și cu 3,3% anul viitor, față de un avans de 2,3% în 2016, pe fondul consolidării cererii pe plan global.

Importurile vor înregistra un avans de 7,7% în 2017 și de 6% în 2018, de la 8,6% în 2016.

Sectorul industrial din China este afectat de reducerea cererii pe plan global și numărul ridicat de așa-numite “firme zombi”, care supraviețuiesc doar cu ajutorul sprijinului statului. Termenul “firme zombi” se referă la companiile care au încetat producția, dar păstrează personalul pe statele de plată deoarece autoritățile locale sunt îngrijorate de posibilul impact social și economic al falimentelor și șomajului.

Înființată în anul 1961, OECD joacă un rol de consiliere pentru guvernele țărilor puternic dezvoltate, în materie de politică economică, socială și de guvernare. Cele 34 de state membre OECD dețin împreună aproximativ 60% din economia mondială, 70% din comerțul mondial și 20% din populația lumii.

4. Alocare financiară de circa două miliarde de euro pentru investițiile în agricultură, în 2017

Toate măsurile pentru realizarea de investiții în agricultură aferente anului 2017, cuprinse în Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020, vor fi lansate începând din această lună, iar alocarea financiară se ridică la aproximativ două miliarde de euro, potrivit unui comunicat de presă al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), transmis luni AGERPRES.

De altfel, mai multe propuneri de modificare a criteriilor de selecție aferente submăsurilor în sectorul agricol au fost prezentate, săptămâna trecută, în cadrul primei întâlniri a Comitetului de Monitorizare pentru Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020, aferentă anului 2017, prezidată de secretarul de stat Alexandru Potor. La discuții au participat 32 membri, alături de reprezentanții Autorității de Management pentru PNDR, cei ai AFIR, ai APIA și ai Directoratului General pentru Agricultură din cadrul Comisiei Europene.

Potrivit sursei citate, în cadrul întâlnirii au fost prezentate și aprobate în unanimitate propunerile de modificare a criteriilor de selecție aferente submăsurilor pentru realizarea de investiții in exploatațiile agricole/pomicole, în procesarea/marketingul produselor agricole ori pomicole, pentru înființarea de activități neagricole în zone rurale, pentru înființarea grupurilor de producători în sectorul agricol/pomicol, pentru cooperare orizontală și verticală între actorii din lanțul de aprovizionare — sectorul agricol/pomicol, precum și calendarul lansărilor aferente anului 2017 și alocările propuse.

Astfel, începând cu luna martie vor fi lansate toate măsurile destinate atât beneficiarilor publici, cât și beneficiarilor privați. Alocarea totală a măsurilor însumează aproximativ două miliarde euro, din care 800 de milioane de euro sunt destinați beneficiarilor publici și peste un miliard de euro sunt pentru măsuri destinate beneficiarilor privați.

Conform programărilor, în luna martie vor fi lansate măsurile destinate beneficiarilor publici, respectiv: Submăsura 4.3 “Investiții pentru dezvoltarea, modernizarea și adaptarea infrastructurii agricole și silvice” — componenta drumuri agricole cu o alocare a sesiunii de 32,7 milioane euro, Submăsura 4.3 “Investiții pentru dezvoltarea, modernizarea și adaptarea infrastructurii agricole și silvice” — componenta drumuri de acces silvice cu o alocare a sesiunii de 88,7 milioane euro, Submăsura 7.2 “Investiții în crearea și modernizarea infrastructurii de bază la scara mică” cu o alocare a sesiunii de 356,1 milioane euro, Submăsura 7.6 “Investiții asociate cu protejarea patrimoniului cultural cu o alocare a sesiunii de 100,4 milioane de euro”.

De asemenea, Submăsura 4.3 “Investiții pentru dezvoltarea, modernizarea și adaptarea infrastructurii agricole și silvice” — componenta irigații, cu o alocare a sesiunii de 150 milioane euro, va fi lansată în luna aprilie.

“Cu privire la Submăsura 4.3 componenta irigații, în cadrul Comitetului de Monitorizare au fost prezentate membrilor și agreate de comun acord concluziile discuțiilor cu reprezentanții Comisiei Europene privind modificarea fișei măsurii cu impact asupra suprafeței potențial irigabile viabilă din punct de vedere economic, respectiv creșterea acesteia de la 823.000 hectare la 1,8 milioane de hectare, în conformitate cu Programul național de reabilitare a infrastructurii principale de irigații din România, putându-se astfel realiza investiții de modernizarea infrastructurii secundare de irigații pe o suprafață de 619.000 ha irigate în trecutul recent (perioada 2007-2016)”, se arată în comunicatul MADR.

Totodată, s-a agreat ca, în cadrul celor 1,8 milioane de hectare viabile, să fie realizate investiții oriunde, în limita celor aproximativ 620.000 de hectare (utilizate în trecutul recent) pentru care se consideră că există resurse de apă suficientă.

5. Iuga (PwC): În industrie s-au pierdut 450.000 de locuri de muncă, în ultimii 10 ani

Forța de muncă din România a rămas la același nivel ca în urmă cu 10 ani, spiritul antreprenorial este timorat, iar în industrie s-au pierdut 450.000 de locuri de muncă, a declarat, marți, Vasile Iuga, partener PwC, la o conferință dedicată problemelor cu care se confruntă producătorii români.

“Capitalul străin reprezintă 8% din numărul de companii din România, are 40% din active, un sfert din angajați, 80% din exporturi și o productivitate de trei ori mai mare decât industria românească. În industrie, 65% din valoarea adăugată brută este produsă de capitalul străin. Dacă ne referim la economie foarte pe scurt, sunt 600.000 de companii în România. Numărul de firme la o mie de locuitori este de 22 în România, față de o medie de 43 în UE, deci un spirit antreprenorial mai timorat”, a spus Iuga, la conferința “Falia dintre economia românească și România productivă: Politicile necesare să o acoperim”.

Potrivit acestuia, forța de muncă în ultimii 10 ani a rămas aproximativ la fel, la 4,6 — 4,7 milioane de lucrători, cunoscând o scădere după criză la 4,1 milioane de angajați, în 2011.

“În industrie s-au pierdut 450.000 de locuri de muncă. A crescut numărul de locuri de muncă din comerț cu 225.000, ajungând la 750.000, a crescut în comunicații cu 80.000, dar a crescut și în administrație cu 200.000”, a subliniat reprezentantul PwC.

Businessmagazin.ro

6. De ce se sinucid antreprenorii? De ce mulţi nu înţeleg cum au devenit milionari? 

Nu este o temă tocmai confortabilă, dar face parte din realitatea noastră. Avem două cazuri la începutul acestui an: Vasile Turcu, 62 de ani, fost acţionar al clubului de fotbal Dinamo Bucureşti şi deţinătorul unor afaceri în construcţii, şi Dumitrache Economu, 46 de ani, cel care avea cafenelele şi cafelele Filicori şi restaurantele La Fattoria. Au mai fost şi alţii.

Intenţia mea nu este de a lua locul unui psiholog, de a da un răspuns la această întrebare. Încerc să descriu o situaţie a antreprenorilor români, a oamenilor de afaceri, a patronilor, a celor care şi-au luat soarta în mână după 1990, au format şi au ţinut/dus câteva businessuri în spate, plus propria familie, rude, prieteni, amante/amanţi etc.

Din punctul de vedere al afacerilor, aproape nimeni nu a fost pregătit înainte pentru căderea comunismului şi pentru apariţia capitalismului/economiei de piaţă după 1990. Au fost câţiva care au fost pregătiţi pentru preluarea politică a puterii, nu pentru preluarea economică. Prea puţini dintre cei care au intrat în business, mai mult sau mai puţin avizaţi, şi-au imaginat unde vor ajunge peste ani, peste un deceniu sau peste două decenii. Toţi care au început un business luau marfa dintr-un loc şi o vindeau în alt loc. Sau luau de la stat, pentru că nu aveau de unde altundeva, şi vindeau cu mai mulţi bani altora. Foarte mulţi s-au trezit peste noapte că au bani, că au devenit milionari, că afacerile lor mergeau bine, că ceea ce puneau pe piaţă se vindea fără probleme, că ceea ce luau de la stat puteau să vândă la preţ dublu sau chiar mai mare. Mulţi care în perioada comunistă nu erau în vârf au putut să devină oameni de afaceri, milionari cu acte în regulă, fără să fi fost nomenclaturişti sau oameni care să fi lucrat în comerţul exterior.

Din 1990 până în 2003-2004, foarte multe afaceri româneşti au trăit din inflaţie, din deprecierea monedei naţionale, adică creşterea cursului, din aprecierea valorii activelor deţinute. Inflaţia şi deprecierea monedei naţionale le-au permis să aibă încasări în creştere în fiecare an, în timp ce cheltuielile, salariale spre exemplu, erau ţinute mai jos. La o creştere a inflaţiei de 40%, cu o depreciere de curs de 60%, salariile în companie creşteau cu 10%-20%, maximum. Diferenţa se ducea în contul patronului. Dar toată lumea era fericită. Salariile nu scădeau, ci dimpotrivă, creşteau, în valoare nominală, ce-i drept.

Din 2004 încoace, odată ce BNR şi-a schimbat politica monetară, inflaţia a început să scadă, cursul a crescut mai puţin, dar au venit creşterile salariale date de piaţă şi de creşterea consumului. S-a dat drumul şi la credite bancare, iar toată lumea era şi mai fericită. Multe afaceri avansau de la sine, prin creşterea valorii businessului, a parametrilor de evaluare, pentru că România se îndrepta către UE, iar de folos era şi creşterea exponenţială a valorii activelor imobiliare deţinute de companii. Ar trebui să le mulţumească lui Iliescu, Constantinescu, Isărescu pentru acest lucru.

Oamenii de afaceri români s-au trezit peste noapte că sunt mai bogaţi, că pot să viseze la expansiune, la alte afaceri, la intrarea pe piaţa imobiliară: toată lumea visa să facă birouri, case şi apartamente. Având în vedere că valoarea imobilului deţinut creştea peste noapte, puteau să meargă la bancă să ceară mai mulţi bani. Dar pentru ce? Foarte mulţi antreprenori au crezut că sunt mai deştepţi decât piaţa. Prea puţini s-au uitat la ceea ce făcea compania lor, la procesele de producţie, la organigrame, la piaţă, la produsele pe care le puneau pe piaţă. Atât timp cât aveai banii în cont şi bancherii te căutau de dimineaţă până seara, nu-ţi puneai problema să te uiţi ce ai în spate.

Nimeni nu se uita la ce făceau multinaţionalele, care numărau fiecare om din organigramă, care analizau procese de producţie, care în fiecare zi îşi înfigeau undeva steagul, care dădeau afară oameni dacă trebuia, care analizau şi răsanalizau produsele începând de la procesul de fabricaţie, cererea din piaţă, marketingul şi vânzările până la recuperarea banilor. Toate aceste lucruri însemnau procese plictisitoare.

De partea cealaltă, având bani şi crezând că aceştia au venit din mintea lor, mulţi oameni de afaceri au început să-i cheltuiască aiurea, să aibă cheltuieli lunare din ce în ce mai mari, să facă greşeli prin extinderea în alte sectoare, să creadă că se pricep la toate, să considere că nu mai au nevoie de nimeni ca să facă bani etc. Toată lumea avea un trai extraordinar, în care numărul sticlelor de vin comandate la restaurant era fără număr. Când ai câteva milioane de euro în cont, eşti extrem de puternic, iar orgoliul este pe măsură. Este un job greu şi o povară – să fii milionar şi să ştii ce să faci cu banii.

Scăderea euro cu 30% în perioada de boom chiar a dat senzaţia antreprenorilor, întregii Românii, că până la traiul nemţilor, francezilor, italienilor, spaniolilor nu mai este decât un pas şi este doar o chestiune de an până când vom avea salariile lor.

A venit criza de nicăieri, iar multe companii româneşti s-au trezit cu produsele în braţe, cu terenuri în mijlocul câmpului, cu schelete de apartamente pe care nu le mai cumpăra nimeni, cu accesul la finanţarea bancară tăiat, cu firme pline de oameni care ţipau pentru bani de salarii, cu marfă în piaţă, dar cu facturi neplătite etc.

Creşterea cursurilor leu/euro, leu/franc elveţian nu a mai acţionat în favoarea afacerilor româneşti, ci dimpotrivă, toate companiile îndatorate în euro s-au trezit că au mai mult de dat înapoi la bancă în lei, mai mult decât au luat, iar piaţa şi cererea le-au tăiat vânzările la sânge. Dintr-o dată, nimic nu mai mergea: băncile voiau banii înapoi, în companii era un dezastru, bani de salarii nu mai existau, iar acasă familiile voiau să aibă aceleaşi cheltuieli.

Scăderea inflaţiei, stabilitatea cursului şi reducerea dobânzilor au rezolvat anumite probleme pe partea de cheltuieli, dar nu au putut să crească vânzările. Insolvenţa a fost o soluţie de a nu rezolva problemele structurale din companii şi afaceri.

Mulţi antreprenori nu au ştiut să se redreseze, le-a fost greu să taie din prima, nu au putut să-şi reducă cheltuielile şi au vrut să-şi menţină traiul pentru a nu intra în gura lumii; au apărut certurile în familie şi între partenerii de afaceri, au mai venit Fiscul şi DNA-ul, iar peisajul din piaţă arăta altfel. Nimeni nu înţelegea de ce lucrurile nu mai merg înainte, de ce nu mai vin banii, de ce toată lumea se uită urât la ei. Multinaţionalele au câştigat teren în fiecare lună, iar mulţi antreprenori s-au trezit că nu mai au loc la masă.

Mulţi oameni de afaceri s-au trezit că nu-şi mai găsesc locul, că nu mai pot face bani după ce că nu-i mai au şi că sunt deja îndatoraţi. În aceste condiţii, mulţi nu mai vedeau ziua de mâine. Pentru că nu au avut educaţie economică şi financiară, milioanele din conturi nu au fost o binecuvântare, ci un blestem.

Print Friendly, PDF & Email