Revista presei 26.09.2016

Cuprins:

Știri de interes pentru mediul de afaceri și pentru IMM-uri

Adevarul.ro

  1. Cosmin Marinescu, consilierul prezidenţial pe probleme economice: „Capitalul românesc creşte promiţător“
  2. Paradox românesc: Recolte uriaşe, venituri minime pentru agricultori
  3. Peste 5 milioane de salariaţi în România! Femeile, plătite mai prost decât bărbaţii

Businessmagazin.ro

  1. Investiţi în brand! Este mai puternic decât cei care fac produsul

Agerpres.ro

  1. Câștigul salarial mediu net a urcat cu 9,5% în 2015; femeile au câștigat cu 7% mai puțin decât bărbații (date INS)

 6. Modificările la Legea de vânzare a terenurilor agricole intră pe circuit numai după ce vor fi discutate cu fermierii (ministru)

Știri de interes pentru mediul de afaceri și pentru IMM-uri      Logo Email

Adevarul.ro

1. Cosmin Marinescu, consilierul prezidenţial pe probleme economice: „Capitalul românesc creşte promiţător“

Firmele cu capital autohton s-au dezvoltat promiţător în ultima perioadă, însă acestea aşteaptă şi mai multe semnale pozitive, iar creşterea investiţiilor străine ar susţine acumularea mai rapidă a capitalului românesc, susţine consilierul prezidenţial pe probleme economice.

Antreprenoriatul românesc se găseşte la nivelul întreprinderilor mici şi mijlocii, care pot deveni o coloană vertebrală a economiei, o matrice de stabilitate, cu un potenţial imens în planul inovării şi al consolidării clasei de mijloc, potrivit lui Cosmin Marinescu, consilierul prezidenţial pe probleme economice.    

„Adevărul“: Săptămâna trecută, premierul Dacian Cioloş a prezentat în Parlament situaţia economică a ţării. România înregistrează o creştere economică de peste 5%, dar care sunt fundamentele acesteia? Cum se vede economia românească de la Cotroceni?  

Cosmin Marinescu: Da, România este în prezent campioana creşterii economice din Uniunea Europeană, cu o creştere pe primul semestru de 5,2%. Important este că, spre deosebire de primele luni ale anului, datele recente indică inclusiv revigorarea activităţii investiţionale. De exemplu, investiţiile nete au crescut pe primul semestru cu 8,7% faţă de 2015, deci sunt semne bune pentru evoluţiile viitoare.   

În acelaşi timp, însă, nu trebuie neglijate anumite date structurale. Creşterea este, prin definiţie, un fenomen cantitativ, dar economiştii trebuie să privească şi dincolo de latura cantitativă. În contextul de faţă, de exemplu, era previzibil un aport considerabil din partea consumului, dat fiind impulsul fiscal consistent, bazat pe reducerea TVA, pe un trend post-criză deja expansionist.   Astfel, prognozele de creştere economică au fost revizuite pozitiv cu 0,6 puncte procentuale, la o rată anuală de 4,8%. Am putea spune că economia este deja bine încălzită, pe latura cererii, pe fondul creşterii cu circa 17% a cifrei de afaceri din comerţul cu amănuntul. De aceea este importantă dinamica investiţională, care să aducă răspunsuri pozitive pe latura ofertei.  

Acestea s-ar rezuma simplu: investiţii şi productivitate. Iar când investiţiile dau semne încurajatoare, ar trebui să urmeze şi câştigurile de productivitate. În acest sens, foarfeca productivitate-salarii ar susţine mai bine competitivitatea. Consecinţa s-ar vedea şi în balanţa externă, unde deficitul comercial a crescut cu circa 30% faţă de anul trecut, pe seama bunurilor de consum. Importurile au accelerat la o rată de peste 10%, dublă decât cea a exporturilor.  

De aceea trebuie să ne uităm cu atenţie la anumite evoluţii sectoriale şi structurale, la performanţele din industrie, din agricultură, astfel încât să se consolideze latura calitativă a creşterii economice.  

** De peste 25 de ani se discută despre importanţa industriei şi a agriculturii, despre nevoia creşterii productivităţii. Toate guvernele au planuri şi strategii, dar avem mai degrabă nevoie de soluţii concrete. De ce credeţi că se mişcă lucrurile atât de încet?  

** N-aş privi lucrurile într-o notă atât de restrictivă. Soluţii concrete există, se discută despre ele, guvernul şi partidele politice concep diverse strategii, politici şi măsuri, unele ajung să fie implementate, altele nu. Deci nu ducem lipsă de iniţiative şi idei. Un exemplu este strategia economică a Guvernului „România competitivă“.   În opinia mea, esenţiale sunt coerenţa şi asumarea politicilor în linie cu o viziune sănătoasă privind dezvoltarea. De exemplu, dacă avem ca obiective o clasă de mijloc puternică şi dezvoltarea elitei antreprenoriale, atunci trebuie ţinute la distanţă măsurile adverse, cele care sporesc dependenţa de stat, aflate pe contrasens cu antreprenoriatul.   

Pe de altă parte, suntem prizonierii unei legi naturale: timpul. Este vorba şi de un ritm natural al dezvoltării, peste care nu se poate sări sau care nu poate fi răsturnat peste noapte, pentru că nu există o lampă a lui Aladin aducătoare de prosperitate.   

Dezvoltarea economică se bazează pe capital, însă formarea capitalului nu este ceva spontan, nu este rezultatul imediat al unei decizii, ci un proces lent de acumulare, foarte senzitiv în raport cu mediul (social, politic) în care se petrece.  

** Se discută în ultima vreme tot mai intens despre capitalul românesc, despre importanţa acestuia, observăm asta şi în discursul politicienilor. În opinia dumneavoastră, cât de mult cântăreşte capitalul românesc în economie?  

** Într-adevăr, astăzi se discută mult despre capitalul romanesc, şi este bine să fim atenţi în această direcţie. Demersul însă trebuie să ţină cont şi de rigorile instituţionale şi economice ale etapei actuale.   Este important ca tema capitalului românesc să nu se transforme în argument împotriva capitalului extern. Logica economică este, o dată în plus, edificatoare. Investiţiile străine creează locuri de muncă, venituri superioare, lucrează cu furnizori locali, aşa cum stau lucrurile în industria auto, de pildă. Deci, în contextul investiţiilor externe, acumularea capitalului autohton este şi ea mai rapidă.   Pe de altă parte, este adevărat, capitalul românesc aşteaptă mai multe semnale pozitive. Iar aici, ca să fie clar, mă refer la sectorul privat, la întreprinzătorii români care au traversat criza şi sunt în căutare de noi direcţii şi oportunităţi.   

Potrivit datelor Registrului Comerţului  din august 2016, ponderea capitalului autohton privat în total cifră de afaceri, inclusiv companii de stat, este de 55% pentru companiile cu cifră de afaceri între 10 şi 20 de milioane de euro, de 44,5% pentru cele cu cifră de afaceri între 20 şi 50 de milioane de euro, 33,4% pentru intervalul 50-100 de milioane de euro şi de 14,7% pentru cele cu afaceri de peste 100 de milioane de euro.   Este limpede că ponderea capitalului autohton privat scade semnificativ în zona marilor afaceri. Antreprenoriatul românesc se găseşte la nivelul întreprinderilor mici şi mijlocii. De aceea, pentru o economie emergentă cum este cea a României, IMM-urile pot deveni o coloană vertebrală a economiei, o matrice de stabilitate, cu un potenţial imens în planul inovării şi al consolidării clasei de mijloc.  

Pentru afacerile mari, de peste 100 de milioane de euro, sunt doar 49 de companii private cu capital românesc. Evident, salturile de tip corporatist nu se fac tocmai uşor. Sunt esenţiale, în acest sens, acumularea culturii antreprenoriale pentru business de anvergură şi dezvoltarea susţinută a pieţei de capital.  

Ca economist, poate ar trebui să spun că dincolo de naţionalitatea capitalului mă interesează, evident, eficienţa şi etica acestuia. În definitiv, este importantă crearea de locuri de muncă, mai multe şi mai bine plătite, din care să rezulte premisele unor noi iniţiative antreprenoriale.  

Dar poate că merită să reflectăm la întrebarea: este capitalul românesc şi o măsură a dezvoltării noastre? Eu consider că o ţară prosperă, cu o economie de piaţă consolidată, trebuie să aibă capitalişti puternici, dar care să îşi tragă forţa de pe piaţă, din libera concurenţă. În definitiv, clasa antreprenorială românească este şi ea o măsură a schimbărilor economiei şi societăţii româneşti.  

** Totuşi, 49 de companii cu capital privat românesc cu cifră de afaceri de peste 100 milioane euro sunt destul de puţine. Există premise ca numărul acestora să crească?  

** Evident, iar datele recente nu descurajează, ci dimpotrivă. Dincolo de situaţia la zi, mai importantă este dinamica pe care o au companiile cu capital românesc, cel puţin în ultimul an. Potrivit datelor ONRC, între iulie 2015 şi august 2016, companiile private cu capital românesc au crescut promiţător.

De exemplu, pentru o cifră de afaceri între 10 şi 20 de milioane de euro, companiile private cu capital românesc au crescut în ultimul an cu 7%, de la 838 la 896. Între 20 şi 50 de milioane de euro cifră de afaceri, creşterea companiilor private cu capital românesc este însă mult mai consistentă, de aproape 22%, de la 368 la 448.   

Dinamica este şi mai evidentă pentru cifre de afaceri între 50 şi 100 de milioane de euro, interval în care numărul companiilor private cu capital românesc a crescut cu circa 35%, de la 74 la 100 de companii.    Sunt deci premise favorabile pentru dezvoltarea în continuare a capitalului autohton. Favorabilă este şi creşterea investiţiilor străine directe, cu 23% faţă de 2015, ceea ce denotă un plus de atractivitate economică în contul României.  

** În România sunt aproximativ 800.000 de firme active, cele mai multe având capital românesc. În cea mai mare parte este vorba despre micul întreprinzător, cel cu o cifră de afaceri de zeci sau sute de mii de euro. Ce şanse sunt ca aceşti întreprinzători români să-şi poată dezvolta afacerile şi să intre în liga celor mai mari, ţinând cont şi de mediul creat de stat?  

** Într-adevăr, spiritul antreprenorial este definitoriu pentru afacerile mici, pentru micul întreprinzător care agoniseşte sau se îndatorează pentru a conduce un atelier, o brutărie, o ferma de familie… Sunt sute de mii de astfel de oameni care se gândesc, zi de zi, la acumularea de capital şi dezvoltarea antreprenorială.   

Aproape că unele afaceri sunt de subzistenţă, altele se ridică la o limită naturală, prin specificul lor, însă o economie dinamică se defineşte prin această clasa de mici întreprinzători, care pun bazele clasei de mijloc. Probabil că la acest nivel sunt şi cele mai sensibile probleme, de unde nevoia de transparenţă şi simplificare birocratică şi administrativă, ceea ce guvernul şi-a propus de altfel.   

În opinia mea, cheia unei Românii antreprenoriale se găseşte la nivelul interacţiunii dintre stat şi întreprinzător. Este important ca micul întreprinzător să capete încredere, să vadă o abordare nediscriminatorie şi să simtă că interacţiunea cu statul se face mai uşor, cu mai puţine costuri.  

** Preşedintele Klaus Iohannis a iniţiat recent elaborarea unui Proiect de ţară, prin prisma unei viziuni pentru România adaptată contextului actual. Care credeţi că sunt beneficiile acestei iniţiative pentru economia românească?  

**Încă de la începutul mandatului au existat diverse propuneri din zona mediului de afaceri, a societăţii civile, cu privire la direcţiile unui proiect de ţară. Recent, contextul Brexit a declanşat nevoia unei dezbateri privind viziunea la nivel de ţară.  

Prin asumarea consensuală a unor direcţii majore, apar bineînţeles şi beneficii economice. În lumea de azi, predictibilitatea este unul dintre cele mai valoroase active, iar proiectul de ţară poate veni cu un angajament de predictibilitate sistemică, ceea ce nu este doar business, ci mai degrabă garanţia de a putea face strategii şi planuri pe termen lung.  Pe de altă parte, în opinia mea, miza esenţială a dezbaterilor de la vârful Uniunii este ca proiectul european să se reinventeze şi economic. Performanţa economică este testul esenţial pe care orice construcţie instituţională, mai devreme sau mai târziu, trebuie să îl treacă.   Să nu uităm care a fost – ca parafrază – visul european, adică o Uniune a libertăţii, a libertăţii de mişcare, şi nu doar în plan economic, deşi libertatea este economică, prin excelenţă. În contextul actual, securitatea şi prosperitatea nu sunt doar obiective, ci şi condiţii esenţiale pentru succesul proiectului european.   

** Care consideraţi că trebuie să fie priorităţile de guvernare, în perioada următoare, din punct de vedere economic?   

**În opinia mea, miza esenţială este consolidarea creşterii economice, ceea ce nu înseamnă neapărat mai mult, adică în sens cantitativ, însă înseamnă mai bine, în sensul acumulărilor sustenabile. Iar aici mă refer la investiţii, la creşterea productivităţii şi la ameliorarea balanţei externe, prin accelerarea exporturilor.  

Însă acestea sunt, la rândul lor, efectele unor politici economice, care trebuie să consolideze stabilitatea macroeconomică, dar şi să extindă calitatea mediului de afaceri. Este evident că a trecut vremea abordărilor facile, cele care au făcut laitmotiv din scăderea taxelor sau din pomparea de bani ieftini în economie.  

România are nevoie de realizări reale, de infrastructură, de accesarea cât mai bună a fondurilor europene şi de întărirea capacităţii administrative. De exemplu, acum avem aprobat Master Planul general de transporturi, deci va trebui depăşită paradigma, aproape nesfârşită, a studiilor de fezabilitate şi să rezulte obiective finalizate şi infrastructură de calitate.   

Nu în ultimul rând, ca abordare principială, trebuie promovată o relaţie corectă, egală, între stat şi cetăţean, în toate sensurile acesteia – fiscal, administrativ ori în privinţa serviciilor publice. Aşa ne vom apropia mai repede, şi mai durabil, de ţările dezvoltate ale Uniunii Europene. 

2. Paradox românesc: Recolte uriaşe, venituri minime pentru agricultori

Deşi recoltele de grâu, orz, rapiţă, au fost mult mai mari în 2016 decât anul trecut, în unele cazuri creşterea faţă de 2015 fiind şi de 38%, fermierii nu profită de pe urma acestui rezultat. Asta deoarece sunt obligaţi să vândă la preţ mic, neavând capacităţi de stocare, scrie news.ro.

În prezent, preţurile sunt la nivelul anului 2015, însă cheltuielile agricultorilor au crescut cu până la 10% , iar cei care vând la preţul actual reuşesc cu greu să-şi acopere cheltuielile, susţin fermerii. În plus, anul acesta subvenţiile au venit cu întârziere, ceea ce înseamnă, pentru mulţi, o povară în plus. „Preţurile nu sunt bune, sunt la acelaşi nivel cu cele înregistrate în 2015. În condiţiile în care preţurile au rămas la un nivel scăzut, iar subvenţiile au ajuns târziu în conturile fermierilor, agricultorii sunt într-o situaţie disperată”, a explicat consilierul în cadrul Asociaţiei Fermierilor din România (AFR), Ion Cioroianu.

În schimb, marii agricultori din România, care şi-au construit, în timp, spaţii de stocare a cerealelor şi pot păstra producţiile obţinute anul acesta până la momentul în care preţurile sunt convenabile, au toate şansele să iasă în câştig. Aceste cazuri sunt totuşi rare, la nivelul ţării. „Fermierii stochează producţiile deoarece nu este rentabil să vândă. Dar aceasta este o posibilitate pentru cei care au unde să stocheze. Spre exemplu, anul trecut în vară preţul pe kilogramul de grâu era de 0,40 de lei, iar în ianuarie preţul a ajuns la 0,72 de lei. Însă, nu toţi îşi permit acest lucru şi au nevoie de bani cash pentru a-şi plăti datorile”, a spus Dimitrie Muscă, agricultor din Arad. Fermierul a avut o producţie anul acesta de 27.000 de tone de grâu şi se aşteaptă ca şi de la cultura de porumb să obţină o recoltă similară. Acesta spune că va stoca toată recolta deoarece nu vrea să vândă pe un preţ de nimic.

Însă cazurile de acest gen sunt încă rare în România, spre câştigul intermediarilor şi traderilor, care deţin cele mai multe spaţii de depozitare din ţară. Fermierii spun că preţurile sunt în prezent de 60-70 bani pe kilogramul de grâu, 1,5 lei pe kilogramul de rapiţă, 58 de bani pe kilogramul de orz, 50-60 de bani pe kilogramul de porumb şi 1,3-1,45 de lei pe kilogramul de floarea- soarelui. 

3. Peste 5 milioane de salariaţi în România! Femeile, plătite mai prost decât bărbaţii

Numărul de salariaţi a depăşit pragul de 5 milioane la finalul lui 2015, după o creştere cu 140.000 pe parcursul anului trecut, iar 60,9% dintre angajaţi lucrează în servicii, arată datele publicate, luni, de Institutul Naţional de Statistică (INS).

Femeile au câştigat, anul trecut, cu 7% mai puţin decât bărbaţii, în medie, mai arată statisticile oficiale. În 2015, numărul mediu de salariaţi din economia românească a fost de 4,61 milioane, mai mare cu 103.700 comparativ cu 2014, însă datele au fost obţinute pe baza unei anchete statistice pe baza unui eşantion reprezentativ de 26.500 de firme şi instituţii publice.

„Efectivul salariaţilor la 31 decembrie 2015 a fost de 5.041,2 mii persoane, mai mare cu 140,5 mii persoane faţă de sfârşitul anului precedent”, se arată în raportul INS. Şase din zece angajaţi lucrează în servicii Din numărul mediu de salariaţi raportat de INS pe baza eşantionului reprezentantiv, bărbaţii reprezintă 53%, adică 2,44 milioane, iar 60,9% dintre angajaţi lucrează în sectorul terţiar, categorie care include în special serviciile.

Peste o treime (36,6%) dintre angajaţi au un loc de muncă în industrie şi construcţii, care reprezintă sectorul secundar al economiei,  în timp ce doar 2,5% dintre salariaţi lucrează pentru un angajator din agricultură. Numărul cel mai important de locuri de muncă este concentrat în regiunile bogate, regiunea Bucureşti-Ilfov având o pondere de 21% din numărul total de slujbe la nivel naţional, deşi are doar în jur de 10% din populaţie. Deşi reprezintă doar 47% din numărul de angajaţi, femeile domină anumite sectoare ale eoconomiei româneşti.

„Activităţile caracterizate prin grad pronunţat de feminizare al forţei de muncă salariate sunt cele de sănătate şi asistenţă socială (80,0% din numărul total al salariaţilor acestor activităţi), învăţământ (71,0%), intermedieri financiare şi asigurări (69,9%), hoteluri şi restaurante (60,9%)”, precizează INS. Salariul femeilor este cu 7% mai mic Femeile au câştigat în medie, anul trecut, 1.783 lei net lunar,  cu 7% mai puţin decât bărbaţii, care au avut un câştig mediu lunar net de 1.928 lei. Datele INS mai arată că, în 2015, câştigul salarial mediu lunar net pe total economie a crescut cu 9,5% (162 lei) faţă de cel din anul 2014, până la 1.859 lei.

Angajatorii au cheltuit în medie într-o lună 3.189 lei pentru un salariat în 2015, de aproape două ori mai mult decât câştigul net, ca urmare a taxelor şi contribuţiilor salariale. Ultimele date disponibile arată că, în iulie 2016, câştigul salarial mediu net la nivel naţional, care include atât salariile, cât şi bonusurile sau tichetele de orice tip pe care le primesc angajaţii, a ajuns la 2.078 lei (463 euro), în creştere cu 12,4% comparativ cu iulie 2015.

Businessmagazin.ro

4. Investiţi în brand! Este mai puternic decât cei care fac produsul

Acum câţiva ani, la o întâlnire Meet the CEO a Business Magazin, Radu Georgescu, poate cel mai cunoscut antreprenor român din IT, a fost întrebat ce sunt mai importanţi, programatorii sau echipa de sales, vânzătorii. Fără să clipească, el a spus direct vânzătorii. „Dacă nu găsesc în ţară programatori, mă duc în Moldova, mă duc în Ucraina, mă duc în India şi tot găsesc, dar nu la fel de uşor pot să găsesc vânzători buni.“

De aceea, cei de la vânzări câştigă mai bine decât cei din „producţie“, decât cei care fac produsul propriu-zis. Dacă extindem puţin discuţia, ajungem la marcă, brand şi produs. Ani de zile am trăit cu iluzia că produsul este mai important şi înţelegem acum că brandul este mai puternic. Un produs sau un serviciu de o calitate mai slabă poate face mai mulţi bani, poate rezista mai mult, dacă are un brand bun. Poţi face produsul în România, în Moldova sau în China (un bun furnizor pentru Dedeman) şi în orice moment găseşti pe cineva să-l execute. Un brand se construieşte mai greu. Americanii fac produsele unde este mâna de lucru mai ieftină, dar bagă sume uriaşe în marketing, în imagine, în brand. Acolo este cea mai mare valoare adăugată şi prin asta cuceresc pieţele lumii.

Poate jumătate din componentele unui BMW sau ale unui Mercedes sunt făcute în România: volanul la Bistriţa, motorul la Sebeş, cauciucurile la Timişoara, o piuliţă la Sibiu sau tapiţeria la Ploieşti. Dar brandul este german, iar acest lucru face toţi banii, nu contează unde sunt făcute componentele. Iar maşinile germane au cea mai mare marjă din industria de componente auto (ironic, Dacia, o maşină low-cost, are o marjă care se apropie de cele ale brandurilor premium).

Brandul, povestea lui, spusă zi de zi, an de an, duce produsul mai departe şi îi asigură supravieţuirea. De asemenea, puterea brandului aduce o marjă mai mare pentru produs, ajutându-l să facă faţă competiţiei.

Noi tot ne mândrim că avem produse bune, româneşti, începând de la roşii, mere, pâine până la haine, costume, pantofi versus ce ne aruncă Occidentul. Cum pot românii să cumpere mere poloneze în loc de mere româneşti de la supermarket? Cum se poate duce tineretul din ziua de astăzi la cârpele de la H&M versus cunoscutele rochii de pe Lipscani sau Calea Victoriei?

Ce pantofi de piele se făceau pe vremuri la Guban (Timişoara) comparativ cu pantofii din ziua de astăzi, pe care îi porţi o lună şi se rup! Ce maşină bună era Dacia făcută în anii ’70! Ce cămăşi făcea Ceauşescu şi cum sunt cele de astăzi, când le speli o dată şi deja se scămoşează! Ce bere era înainte şi ce bere este acum! Fiecare dintre noi a auzit aceste remarci. Produsele de pe vremea comunismului erau mult mai bune decât cele de astăzi.

După ’90, multe companii au trăit cu iluzia că este de ajuns să faci un produs şi se vinde de la sine. Nimeni nu-şi punea problema concurenţei, nimeni nu-şi punea problema preţului sau a brandului. Marketingul era o noţiune abstractă, doar un capriciu.

Când s-a dat liber la importuri, o treime din economia românească s-a trezit că românii nu le mai cumpără produsele. Consumatorii au început să facă comparaţii şi să aibă opţiuni. Decizia lor a fost cruntă pentru produsele româneşti. Foarte multe dintre ele nu au făcut faţă schimbării timpurilor, erau depăşite de vremuri, pentru că între timp au venit alte generaţii. Nu aveau ambalaj, nu aveau culoare, nu aveau sclipici, nu aveau un brand.

Românii care au preluat companiile în procesul de privatizare, de multe ori directorii fabricilor în perioada comunistă, nu au ştiut ce să facă cu produsele mai departe (poate nici nu-şi propuneau lucrul acesta), pentru că ei îşi concentrau atenţia numai pe partea de producţie. Asta ştiau să facă. Dar dincolo de poarta fabricii era o altă lume, pe care nu o cunoşteau, mult mai dură, cea a consumatorului, a celui care îţi validează produsul prin achiziţia lui. De investiţie în brand nici nu se punea problema, pentru că era considerată o cheltuială inutilă care nu aduce niciun venit palpabil.

Treptat, multe nume româneşti au ieşit din piaţă, au ajuns la fier vechi, la propriu şi la figurat.

Pe piaţă însă au apărut alte nume, dincolo de cele străine, care şi-au făcut loc. Noii antreprenori români au început să-şi construiască brandurile de la zero, din necesitatea de a se face cunoscuţi. Mulţi le-au dat o poveste – numele lui, numele fetiţei, numele soţiei, un nume găsit la întâmplare într-o carte sau un nume străin, care dădea mai bine decât un nume românesc. Dacă era un nume german era perfect.

Brandurile româneşti noi, apărute după ’90, au câştigat teren pentru că a trebuit ca proprietarii să investească în ele pentru a le face cunoscute. De aceea, ei sunt mai bine pregătiţi pentru lupta de zi cu zi cu competiţia. Odată cu criza, pe piaţă există un trend al consumatorilor români de a cumpăra într-un spirit de solidaritate brandurile româneşti. O parte din antreprenorii români au înţeles acest lucru şi au investit în marketing. Alţii au tăiat bugetele şi au pierdut teren în piaţă. Multinaţionalele care aveau în portofoliu branduri româneşti au început să reinvestească în ele pentru a nu pierde schimbarea din mintea consumatorilor. Nu de multe ori, privirea consumatorilor se îndreaptă fără niciun cost către brandurile româneşti. Această fereastră poate ţine încă alţi câţiva ani.

De aceea este important ca antreprenorii români să investească acum în brandurile lor, să le spună povestea, să le dea o valoare în mintea românilor. O investiţie acum, chiar dacă nu va produce vânzări de mâine, va asigura supravieţuirea unui brand şi a unei afaceri.

Agerpres.ro

5. Câștigul salarial mediu net a urcat cu 9,5% în 2015; femeile au câștigat cu 7% mai puțin decât bărbații (date INS)

Câștigul salarial mediu lunar net la nivelul economiei naționale a fost de 1.859 lei, în 2015, în creștere cu 9,5% (+162 lei), comparativ cu anul precedent, femeile câștigând cu circa 7% mai puțin decât bărbații, se arată într-un comunicat de presă al Institutului Național de Statistică (INS) remis, luni, AGERPRES.

Cele mai mari câștiguri salariale medii lunare nete, superioare mediei pe economia națională, s-au realizat în anul 2015 în intermedieri financiare și asigurări (de 2,2 ori), informații și comunicații (de aproape 2,1 ori), industria extractivă cu 85,8%, producția și furnizarea de energie electrică și termică, gaze, apă caldă și aer condiționat cu 65,5%, administrație publică cu 55,6%, activități profesionale, științifice și tehnice cu 47,8%. Câștigurile salariale medii lunare nete care s-au situat la cea mai mare distanță sub media pe economie au fost în: hoteluri și restaurante (-41,9%), alte activități de servicii (-30,2%), agricultură, silvicultură și pescuit (-26,3%), activități de spectacole, culturale și recreative (-25,5%), construcții (-23,5%), activități de servicii administrative și activități de servicii suport (-23,2%), tranzacții imobiliare (-18,5%), distribuția apei, salubritate, gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare (-15,3%), comerț (-14,6%), sănătate și asistență socială (-10,9%), industria prelucrătoare (-8,3%)”, se arată în comunicat.

Potrivit acestuia, în anul 2015, indicele câștigului salarial real (exprimat ca raport între indicele câștigului salarial nominal net și indicele prețurilor de consum al populației) a fost de 144,6% față de anul 1990, mai mare cu 13,4 puncte procentuale față de anul precedent, respectiv cu 14,3 puncte procentuale față de anul 2008.

“Femeile au câștigat în medie cu circa 7% mai puțin decât bărbații, realizând un câștig salarial mediu lunar brut de 2.453 lei (față de 2.646 lei al bărbaților) și un câștig salarial mediu lunar net de 1.783 lei (față de 1928 lei al bărbaților). Bărbaților le revin câștiguri salariale medii lunare nete superioare femeilor în majoritatea activităților economice, cele mai mari diferențe (peste 25%) regăsindu-se în: intermedieri financiare și asigurări (41,4%), alte activități de servicii (28,6%) și industria prelucrătoare (25%)”, informează INS.

Conform Institutului, în profil teritorial, pe județe, câștigul salarial mediu lunar net în anul 2015 s-a situat sub media pe economie în 37 dintre județe. Cel mai scăzut nivel, respectiv de 1.359 lei, s-a înregistrat în județul Neamț, cu 26,9% mai puțin decât media pe economie. La polul opus s-a situat câștigul salarial mediu lunar net realizat în Municipiul București (2.696 lei), cu 45% peste media pe economie.

“Costul mediu lunar al forței de muncă a fost în anul 2015 de 3.189 lei/salariat, în creștere cu 6,7% față de anul precedent. Comparativ cu media pe economie, costul mediu lunar a fost semnificativ mai mare în activitățile: industria extractivă, respectiv intermedieri financiare și asigurări (de 2,2 ori), informații și comunicații (+96,5%), producția și furnizarea de energie electrică și termică, gaze, apă caldă și aer condiționat (+71,7%), activități profesionale, științifice și tehnice (+45,8%), administrație publică (+26,5%). Cele mai importante valori ale costului mediu lunar situate sub media pe economie s-au înregistrat în activitățile de hoteluri și restaurante (-42,8%), alte activități de servicii (-30,6%), agricultură, silvicultură și pescuit (-25,5%), activități de spectacole, culturale și recreative (-25,0%), construcții (-23,6%), activități de servicii administrative și activități de servicii suport (-23,3%)’, menționează sursa citată.

INS precizează că în anul 2015, numărul mediu al salariaților a fost de peste 4,611 milioane persoane, în creștere față de anul precedent cu 103.700 persoane.

“Bărbații predomină în rândul salariaților (2,442 milioane persoane, respectiv 53% din totalul numărului mediu de salariați). Față de anul anterior, numărul mediu al salariaților bărbați a crescut cu 67.000 persoane, iar numărul femeilor salariate a crescut cu 36.700 persoane. Repartizarea salariaților pe sectoare economice arată că majoritatea se regăseau în sectorul terțiar, ponderea acestora reprezentând 60,9% în anul 2015. În sectorul secundar (industrie și construcții) lucrau 36,6% dintre salariați, iar în cel primar numai 2,5%. Activitățile din construcții și industria extractivă sunt desfășurate cu preponderență de bărbați, aceștia reprezentând 87,3%, respectiv 83,5% din totalul salariaților acestor activități. Activitățile caracterizate prin grad pronunțat de ‘feminizare’ al forței de muncă salariate sunt cele de sănătate și asistență socială (80% din numărul total al salariaților acestor activități), învățământ (71%), intermedieri financiare și asigurări (69,9%), hoteluri și restaurante (60,9%)”, mai arată Institutul Național de Statistică (INS).

Efectivul salariaților la sfârșitul anului 2015 a fost de peste 5 milioane persoane. Comparativ cu sfârșitul anului 2014, efectivul salariaților a înregistrat o creștere cu 140.500 persoane.

În profil regional, spune INS, efectivul salariaților a înregistrat creșteri în toate regiunile față de sfârșitul anului 2014.

“Regiunile cu cele mai mari creșteri ale efectivului de salariați au fost București-Ilfov (+33,8 mii persoane), Nord-Vest (+26,2 mii persoane), Nord-Est (+17,9 mii persoane) și Centru (+17,5 mii persoane). În regiunea București-Ilfov se concentrează puțin peste 21% din salariații din economie. Regiunile în care activitățile sectorului primar depășesc ponderea medie pe țară (2,4% pe total economie) sunt: Sud-Muntenia (4,2%), Sud-Est (3,8%), Nord-Est (3,3%), Vest (2,8%) și Sud-Vest Oltenia (2,5%). Regiunile care concentrează o proporție semnificativă a salariaților în sectorul industriei și construcțiilor sunt: Vest, Centru, Nord-Vest, Sud-Muntenia și Sud-Vest Oltenia (45,1%, 43,7%, 41,8%, 40,9%, 38,3%, față de 36,4% media pe țară). Cea mai mare pondere a salariaților din serviciile comerciale se regăsește în regiunea București-Ilfov (60,5% față de 41,2% pe total economie), iar în sectorul serviciilor sociale cea mai mare pondere s-a înregistrat în regiunea Nord-Est (27,5% față de 20,0% media pe țară)’, se mai spune în comunicat.

La sfârșitul anului 2015, efectivul salariaților din societățile cu capital privat a fost majoritar (75,1%) și a înregistrat o creștere cu 4,2% comparativ cu anul precedent. Distribuția salariaților după forma juridică a întreprinderilor în care lucrează arată că cei angajați în societățile comerciale au reprezentat 78,7% din efectivul total de salariați, în creștere cu 3,7% față de anul precedent.

6. Modificările la Legea de vânzare a terenurilor agricole intră pe circuit numai după ce vor fi discutate cu fermierii (ministru)

Varianta de modificare a Legii privind vânzarea terenurilor agricole va fi publicată pe site-ul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale în cursul săptămânii viitoare și va intra în circuitul de avizare numai după ce va fi discutată cu fermierii, a declarat pentru AGERPRES ministrul Agriculturii, Achim Irimescu.

“Avem pe masă o variantă a Legii vânzării terenurilor agricole, care nu a fost discutată deocamdată cu fermierii. O să o afișăm pe site săptămâna viitoare, ca să primim observații, și pe urmă o vom introduce în circuitul de avizare. E greu să estimez când vor fi aprobate aceste modificări, dar sper din tot sufletul să treacă repede prin Guvern și să ajungă la Parlament până la începutul lunii noiembrie”, a precizat Irimescu.

Șeful de la Agricultură a precizat în repetate rânduri că au existat presiuni din partea fermierilor români pentru modificarea Legii nr. 17/2014 privind vânzarea terenurilor agricole, în condițiile în care suprafețe mari de terenuri agricole au intrat în proprietatea firmelor străine.

Potrivit ministrului Agriculturii, principala modificare din Lege este cea a limitării achiziției de teren agricol de către persoanele fizice la cel mult 50 de hectare, la care se adaugă și anumite condiții referitoare la cunoștințe de bază în domeniul agricol, desfășurarea unor activității agricole pentru o perioadă de minimum de 5 ani, precum și obligația de a menține destinația agricolă pe o perioadă de 10 ani și abia pe urmă să poată fi făcută înstrăinarea terenului etc.

“Pe noile modificări din lege, suprafața maximă ce poate fi deținută în proprietate de persoanele fizice este de maximum 50 de hectare, atât pentru români cât și pentru străini. Este posibil să lăsăm ca la nivel de județ să impună fiecare o limită, poate mai mică față de cele 50 de hectare”, a explicat Irimescu.

În ceea ce privește proiectul privind atașații agricoli, ministrul Agriculturii a menționat că își dorește ca în luna octombrie să se adopte legea și să poată demara concursul pentru ocuparea celor 12 posturi cât mai repede posibil.

“Am rugat parlamentarii ca atunci când adoptă legea să modifice articolul prin care Ministerul Justiției ne-a impus ca atașații agricoli să fie doar funcționari publici. A fost amendat deja la Senat acest articol și ar putea ca marți (27 septembrie n.r.) să intre în Comisia de agricultură din Camera Deputaților și pe la începutul lui octombrie să se adopte Legea și să dam drumul la concurs. Mi-e teamă că dacă nu se întâmplă până când voi mai fi în funcție, aceste posturi nu se vor mai ocupa prin examen ci “pe pile”, a adăugat Irimescu.

Guvernul a adoptat în luna mai o Ordonanță de Urgență prin care decidea să trimită în capitale importante din lume 12 atașați agricoli pentru promovarea produselor românești de foarte bună calitate la export.

Înființarea celor 12 posturi de atașat agricol a avut la bază o idee a lui Dacian Cioloș de pe vremea când era ministru al Agriculturii, preciza atunci Achim Irimescu.

Potrivit acestuia, cei 12 atașați agricoli vor fi selectați, prin concurs, din cei 11.500 de angajați ai Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale. În acel moment erau deja stabilite 8 țări în care vor fi trimiși atașați agricoli, respectiv în Germania, Spania, Turcia, Israel, Federația Rusă, China, Statele Unite și Egipt.

În luna mai, la Conferința Națională a Agricultorilor, președintele Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), Laurențiu Baciu, avertiza că sunt cel puțin două milioane de hectare de teren agricol care se afla în proprietatea firmelor sau persoanelor străine.

“Vânzarea terenurilor agricole este o mare problemă pentru România. Va spun sincer că ne fuge pământul de sub picioare. Ne trebuie o lege care să creeze condiții favorabile de cumpărare a terenurilor de către cetățenii români în primul rând. Legea 17/2014 a ajuns și ea să fie ocolită. Sunt tranzacții cu suprafețe de teren de zeci, sute de hectare, care au ajuns să se facă prin donații, pentru a se ocoli procedurile. Sunt cel puțin două milioane de hectare de teren agricol care se află în proprietatea firmelor sau persoanelor străine”, a precizat atunci liderul LAPAR.

Tot în acest context, fostul secretar de stat în MADR, Adrian Rădulescu, a susținut că aproape 70% din terenurile vândute către firme străine ajung, în realitate, la fonduri de investiții.

“La ora aceasta, poate puțini dintre dumneavoastră știți, și când am auzit am rămas pur și simplu șocat, aproape 70% din vânzările de teren către firme străine sunt fonduri de investiții, care nu fac altceva decât speculații financiare cu terenul, fie dându-l în arendă, fie comercializându-l de câte ori este cazul. Nu au ce căuta fondurile de investiții în comercializarea de terenuri. Ele trebuie să se ocupe de ceea ce se ocupă fondurile de investiții, imobiliare de altă factură, nu terenuri”, a spus Adrian Rădulescu, la o conferință de specialitate organizată în luna iunie, la București.

Potrivit unui studiu al AGRO Intelligence — Sistem de Informații pe Securitate Alimentară (SISA), românii mai dețin în proprietate sau arendă puțin peste 30% din suprafața de teren arabil de aproximativ 8,3 milioane de hectare. Conform rapoartelor notariale, există peste un milion de hectare de teren arabil în proprietatea străinilor (italieni 23,4%, nemți 15,5%, arabi 10%, unguri 8,2%, spanioli 6,2%, austrieci 6,1%, danezi 4,5%, olandezi, greci, turci), precum și multinaționale precum Rabobank, Generali, ASI Europe etc.

România a liberalizat piața funciară la 1 ianuarie 2014, conform obligațiilor incluse în Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană, ceea ce permite persoanelor fizice din UE să cumpere terenuri agricole în țară, demers care a modificat regimul existent până la finele lui 2013, când doar persoanele juridice aveau acest drept.

În prezent, cele mai active trei zone ale țării, în funcție de numărul de dosare înregistrate cu oferte de vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan sunt Timiș, Vaslui și Arad. În prezent, în România, prețul unui hectar de teren agricol pleacă de la 2.000 de euro și poate ajunge până la 18.000 de euro, însă în țările UE poate depăși 30.000 de euro.

România are 13,298 milioane de hectare teren agricol, din care aproape 9 milioane hectare este suprafața arabilă.

Print Friendly, PDF & Email