REVISTA PRESEI 22.08.2016

Cuprins:

Ştiri de interes pentru mediul de afaceri şi IMM

Adevarul.ro. 2

  1. În România nu duduie doar economia, ci şi sărăcia. 
  2. Loteria Fiscală: bonurile de 505 lei emise în 16 iulie sunt câştigătoare. Cum puteţi revendica premiul
  3. Premieră în agricultura românească: peste 4 tone de grâu la hectar în acest an. 
  4. Guvernul ar putea întocmi o „listă neagră“ cu firmele care au fraudat statul şi să nu mai permită acestora să participe la licitaţii 

Business24.ro, Ziare.com.. 5

  1. Magazinele ar putea fi obligate sa doneze alimentele nevandute
  2. Un om de afaceri a fost sunat de ministrul de Finante dupa ce s-a plans de Fisc pe Facebook. Cum s-a terminat toata povestea

Businessmagazin.ro. 8

  1. Companiile trebuie să se adapteze la noua generaţie sau invers?

Ştiri de interes pentru mediul de afaceri şi IMM

Adevarul.ro

1.   În România nu duduie doar economia, ci şi sărăcia

Chiar dacă economia românească a înregistrat cea mai mare creştere în trimestrul al doilea, ţara noastră se situează, alături de Bulgaria, pe primul loc în ceea ce priveşte sărăcia şi riscul de excluziune socială.

România a înregistrat o creştere economică de 5,9% în al doilea trimestru faţă de aceeaşi perioadă din 2015, a consemnat al treilea avans al construcţiilor din Uniunea Europeană (UE) şi una dintre cele mai mari creşteri ale consumului, însă în ţara noastră nu „duduie“ doar economia, ci şi sărăcia. Potrivit Eurostat, în România, 40% din populaţie trăieşte în sărăcie şi risc de excluziune socială, ţara noastră aflându-se pe primul loc în spaţiul comunitar, alături de Bulgaria.   Spre comparaţie, procentul este de doar 14,8% în Cehia, 18,4% în Slovacia, 24,7% în Polonia şi 31,8% în Ungaria.  

Toaleta în curte Acestea nu sunt, însă, singurele statistici care arată cât de departe este România de standardele occidentale. Astfel, 38,1% din locuinţele din România au toaletă în curte, în vreme ce media europeană este de doar 2,7%, potrivit unor date Eurostat prezentate în luna mai. Ţara noastră este în urmă chiar şi faţă de vecinii bulgari, unde procentul de locuinţe cu grupuri sanitare în afara locuinţei este de 26,4%.  

De asemenea, mai bine de jumătate din România nu este conectată la sisteme de canalizare. Astfel, la finalul anului trecut, doar 47,7% din populaţie avea acces la reţele de canalizare şi 45,7% la reţele de epurare a apelor uzate, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică (INS). Cele mai multe probleme se regăsesc în mediul rural, unde România numără 3,6 milioane de ferme, ţara noastră deţinând o treime din numărul total la nivel european.

Majoritatea sunt însă de subzistenţă.  

Probleme la plata utilităţilor Statisticile mai arată că o treime din gospodăriile din România, respectiv 32,8%, nu au putut face faţă anul trecut cheltuielilor cu veniturile nete realizate. Concomitent, o pondere de 36% din familii s-au aflat în imposibilitatea de a plăti întreţinerea locuinţei din cauza lipsei resurselor financiare, iar 16,7% nu şi-au putut plăti facturile la energia electrică, scrie Agerpres.ro.   

De asemenea, pentru a face faţă cheltuielilor curente, 6,8% din familii au apelat la economii, 6,1% s-au împrumutat de la rude, prieteni sau alte persoane, 9,3% au muncit suplimentar, în timp ce 11,5% au apelat la ajutoare financiare, fără obligaţia de restituire, de la rude, prieteni.  

Confortul, un lux Anul trecut, doar 17% din familii şi-au permis o săptămână de concediu în afara casei, iar numai 5,9% au putut realiza înlocuirea mobilei uzate şi/sau demodate. Doar 12,1% din familii au putut cumpăra produse electrocasnice, în vreme ce 28,8% şi-au permis cumpărarea de haine noi. În fine, numai 10,6% au putut viziona spectacole de teatru sau să meargă la cinema, iar 15,2% şi-au permis cumpărarea de cărţi, ziare şi reviste, conform INS.  

Un studiu comandat de GSK Consumer Healthcare arată că românii consumă anual un tub şi jumătate de pastă de dinţi şi îşi schimbă periuţa o dată la un an şi şase luni. Deşi există un progres faţă de anul 2012, când un român folosea, în medie, o periuţă timp de doi ani şi consuma doar un tub pe an, media României este departe de nivelul din Germania, unde 77% din populaţie îşi schimbă periuţa la trei luni. De asemenea, potrivit aceluiaşi studiu, numărul românilor care nu au fost la dentist în ultimul an a crescut de la 49% în 2012 la 54% în 2016. Numărul persoanelor care amână tratamentul stomatologic din motive financiare a scăzut în 2016 cu zece puncte procentuale, dar tot se ridică la 54%.  

Politici sociale proaste Politicile sociale ale României sunt criticate într-un studiu realizat de către Bertelsmann Foundation. Potrivit acestuia, România a coborât patru poziţii, pe locul 34, într-un clasament referitor la politicile guvernamentale, care reuneşte 41 de ţări din Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) şi UE. În domeniul social, însă, România se află pe locul 39, cu două poziţii mai jos faţă de topul anterior.   

Raportul arată că România este la coada clasamentului în privinţa politicilor sociale din cauza resursele financiare limitate de care dispune. Accesul la educaţie şi calitatea acesteia au devenit subiecte politice majore, problemele generalizate din sistem persistând. Un proiect de lege care prevedea învăţământ obligatoriu de 12 clase, precum şi alte schimbări a fost blocat prin manevre politice. Excluderea socială rămâne o problemă majoră, minoritatea romă fiind discriminată grav, mai arată studiul Bertelsmann Foundation.  

Sistemul de sănătate publică are deficienţe semnificative, în privinţa universalităţii, în timp ce finanţarea inadecvată reduce calitatea asistenţei medicale şi a echităţii acesteia. Indemnizaţiile acordate părinţilor pentru creşterea copiilor sunt generoase, dar cheltuielile pentru politicile destinate familiilor sunt scăzute, în timp ce oferta limitată de servicii de îngrijire a copiilor accesibile financiar afectează echilibrul între muncă şi viaţa de părinte.  

În fine, migraţia, îmbătrânirea populaţiei şi declinul real al vârstei de pensionare (în pofida creşterii oficiale a acesteia) pun în pericol sustenabilitatea sistemului de pensii

2.   Loteria Fiscală: bonurile de 505 lei emise în 16 iulie sunt câştigătoare. Cum puteţi revendica premiul

La extragerea Loteriei Bonurilor Fiscale din 21 august au ieşit din urne numerele 16 reprezentând ziua (16 iulie) şi 505 reprezentând valoarea bonurilor câştigătoare – între 505 şi 505,99 lei.

Duminică, 21 august, a avut loc o nouă extragere a bonurilor fiscale – de data aceasta, cu cele emise în perioada 1-31 iulie 2016 – în urma căreia au ieşit câştigătoare bonurile cu valori cuprinse între 505 şi 505,99 lei emise în data de 16 iulie 2016.  

Fondul de premiere pentru extragerea lunară este de un milion de lei, din care vor fi acordate cel mult 100 de premii. Mai exact, după centralizarea bonurilor câştigătoare, dacă numărul acestora este mai mare de 100, va fi organizată cea de a doua extragere, pentru  determinarea a maximum 100 de bonuri câştigătoare.  

Rezultatele extragerii sunt postate pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice (mfinante.ro), al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (anaf.ro) şi al Loteriei Române (loto.ro) pentru o perioadă de minimum 30 de zile.  

Cum se revendică premiul Depunerea cererilor de revendicare a premiului, de către deţinătorii de bonuri câştigătoare, se realizează începând cu prima zi după efectuarea extragerii, timp de 30 de zile, prin depunerea în original a bonului fiscal câştigător, alături de copia actului de identitate şi de o cerere, la orice administraţie fiscală din structura ANAF, acest termen reprezentând termen de decădere din dreptul de revendicare a premiului. Formularul cererii poate fi obţinut gratuit de la administraţia fiscală la care se depune bonul fiscal sau descărcat de pe site-ul mfinante.ro.  

Un bon fiscal este considerat câştigător doar dacă îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute de lege, având înscrise elementele obligatorii care arată că a fost emis cu un aparat de marcat  fiscalizat (de exemplu: logotipul şi seria fiscală ale aparatului de marcat electronic fiscal, data şi ora emiterii precum şi numărul de ordine).  

Fiecare unitate teritorială ANAF, la care se depun bonurile fiscale câştigătoare în prima etapă de selecţie, va elibera o copie a acestora cu menţiunea „conform cu originalul“, pe care va fi scris numărul unic de înregistrare.  

Dacă ies peste 100 de câştigători? În situaţia în care, după finalizarea perioadei de depunere a cererilor de revendicare, lista centralizatoare cuprinde cel mult 100 de cereri, premiul de un milion de lei este împărţit persoanelor care le-au depus, după verificarea autenticităţii bonurilor câştigătoare.  

Dacă în urma centralizării listei bonurilor fiscale pentru care s-au revendicat premiile, se constată depăşirea numărului de maximum 100 de cereri de revendicare, va fi organizată a doua extragere în vederea determinării a 100 de câştigători.  

În cazul realizării celei de a doua etape de selecţie în cadrul Loteriei bonurilor fiscale, va fi extras un număr din lista numerelor unice de înregistrare acordate bonurilor pentru care au fost revendicate premii. Şi această extragere va fi realizată cu urnele CNLR şi va fi televizată, organizarea acesteia urmând să fie anunţată ulterior

3.   Premieră în agricultura românească: peste 4 tone de grâu la hectar în acest an

Producţia de grâu din Români a crescut cu 7% în acest an faţă de 2015, până la 8,413 milioane de tone, cu o medie de peste 4 tone la hectar, a declarat Achim Irimescu, ministrul Agriculturii, pentru Agerpres. Depăşirea pragului de 4 tone de grâu la hectar este un nivel-record al ultimilor 10 ani.

„Culturile recoltate până în prezent nu au fost afectate de secetă şi, dacă ne luăm după ce spun producătorii, sudul ţării a avut în primăvară chiar un aport prea mare de ploi. Anul acesta s-au cultivat 2,075 milioane hectare cu grâu şi secară şi s-a obţinut o producţie medie de 4,054 kilograme la hectar, deci un total de 8,41 milioane de tone de grâu, faţă de 7,85 milioane de tone în 2015“, a precizat Achim Irimescu, potrivit Agerpres.  

Depăşirea pragului de patru tone de grâu la hectar este o premieră pentru România ultimilor 10 ani, în condiţiile în care cele mai mari producţii medii au fost obţinute anul trecut, respectiv 3,84 tone la hectar, conform datelor publicate pe site-ul MADR. Anul trecut, România a recoltat 7,851 milioane de tone de grâu, cu un randament de 3,84 tone la hectar, de pe o suprafaţă totală de 2,043 milioane hectare.  

Ministrul Agriculturii a mai spus că la cultura de floarea-soarelui se estimează o producţie totală de 1,7 milioane de tone pentru 2016, cu un randament de circa 1.730 de kilograme pe hectar, deoarece cultura nu a fost atât de puternic afectată de secetă ca în cazul porumbului, unde „e o mare problemă“.  

„La floarea soarelui estimăm o producţie de 1,74 de milioane de tone. Floarea soarelui şi porumbul sunt culturile cele mai afectate de secetă, deşi la floare s-a mai ajuns la maturitate, însă la porumb e o mare problemă. Am fost în Ardeal şi porumbul arăta foarte bine pentru că a plouat şi mai mult acolo, însă sudul ţării, Dobrogea şi nordul Moldovei sunt puternic afectate de secetă, iar până la această oră datele noastre indică o suprafaţă de 350.000 de hectare calamitate, în diferite grade, între 30% şi 70%“, a spus ministrul Agriculturii, potrivit Agerpres.  

Conform datelor Institutului Naţional de Statistică, România s-a clasat anul trecut pe primul loc în Uniunea Europeană la floarea soarelui, atât din punct de vedere al producţiei cât şi al suprafeţei, cu o cantitate de 1,75 milioane de tone obţinută de pe un milion de hectare, deşi faţă de anul 2014, producţia de floarea soarelui a scăzut cu 19,7%, din cauza randamentului la hectar care a coborât cu 19,6%.

4.   Guvernul ar putea întocmi o „listă neagră“ cu firmele care au fraudat statul şi să nu mai permită acestora să participe la licitaţii

Guvern se analizează posibilitatea introducerii unei „liste negre“ a firmelor care au prejudiciat statul şi care nu ar mai avea dreptul să participe la licitaţii publice, însă a precizat că măsura ar putea fi contestată, deşi legea o permite, a declarat Cristian Ghinea, ministrul Fondurilor Europene, la Digi24.

Am avut o discuţie cu preşedintele Agenţiei de Achiziţii Publice. Cred că soluţia la care trebuie să recurgem este să facem aceste «liste negre» cu firme care au fraudat statul şi care nu ar mai trebui să fie primite la licitaţii, doar că din punct de vedere juridic este contestabil“, a spus ministrul, la Digi24, potrivit News.ro.  

Ghinea a explicat că ar putea apărea contestaţii din două direcţii: de la Consiliul Concurenţei, care ar putea decide că măsura este neconcurenţială, şi din instanţă. Tocmai de aceea, a prezentat această idee la nivelul Guvernului, unde se fac acum analize.  

„Este o situaţie atât de gravă încât să recurgem la aceste măsuri care sunt, într-adevăr, extraordinare? Răspunsul meu este da. (…) Am avut o discuţie la nivel de Guvern şi a urmat să fie analizate soluţiile tehnice şi juridice“, a adăugat Ghinea.

Business24.ro, Ziare.com

5.   Magazinele ar putea fi obligate sa doneze alimentele nevandute

Aruncam anual zeci de tone de mancare. Pe de o parte luam mai mult decat avem nevoie, iar pe de alta parte comerciantii si agricultorii nu previn in niciun fel risipa de alimente si arunca alimentele care nu se vand.

Un parlamentar vrea acum sa ii oblige pe acestia din urma sa doneze alimentele nevandute in loc sa le distruga. Deputatul PMP Petru Movila a explicat pentruZiare.com cum va arata proiectul de lege pe care vrea sa il propuna in acest sens, ce si cate alimente vor putea fi donate si ce facilitati vor avea cei care fac acest lucru.

Ati putea sa explicati, pe scurt, cum se pot dona acum alimentele?

Alimente se pot dona si la acest moment, atunci cand o persoana juridica, magazin de cartier sau supermarket, alege sa faca acest lucru, din proprie initiativa. ONG-urile care doresc sa beneficieze de sprijinul marilor lanturi de magazine au nevoie de timp si de rabdare sa convinga un director ca ar fi bine sa ajute o cantina sociala sau o familie care nu se poate intretine. Cheia donarii de alimente sta doar in mana directorului de supermarket, care de cele mai multe ori alege sa nu faca acest lucru, ca sa fie sigur ca nu vor exista repercusiuni.

Conform legislatiei in vigoare, produsele aproape de termenul de expirare beneficiaza in marile magazine de o atentie sporita, respectiv un capat de raft dedicat acestora si, de cele mai multe ori cu o reducere de 50 la suta. Mai apoi, dupa ce expira, magazinele sunt obligate sa le distruga, pe cheltuiala lor. Adica superketurile platesc si TVA-ul aferent acestor produse si costurile de distrugere. De aceea, cred ca aceste proiect de lege nu va ridica foarte mari probleme din partea lor.

Cine va fi obligat sa doneze alimentele, unde si cum? Vor veni ONG-urile la magazine din proprie initiativa sau vor fi chemate de patroni? Ori va exista un intermediar? Cine se va ocupa de transport? Care va fi procedura mai exact?

O posibila varianta este cea a incheierii unui parteneriat oficial, la nivelul comunitatilor locale, unde ONG-urile, cu reprezentantii primariilor, cu cei ai DGASPC, ai institutiilor care au competenta in acest domeniu (DSVSA, OPC, DSP) vor stabili o colaborare cu reprezentantii magazinelor.

Foarte important este faptul ca trebuie sa existe o selectie a ONG-rilor sau a celorlalti colaboratori, pe baza unor criterii pana la urma de bun simt: sa dovedeasca capacitatea de transport, de depozitare in conditiile specificate pentru fiecare categorie de produs si sa demonstreze ca, dupa ce preiau aceste cantitati de alimente le pot dona in bune conditii astfel incat sa fie eliminata (pe cat posibil) varianta expirarii produselor la acestia. Varianta unor intermediari nu cred ca este o solutie buna pentru ca responsabilitatea este impartita, ceea ce poate determina unele probleme de comunicare, valorificare ineficienta a produselor, opinii divergente etc.â

Ce tip de alimente pot fi donate? Ce se intampla cu mancarea care e aproape de termenul de expirare? Ce produse se arunca?

Donatia de alimente pentru consum uman cu 7 zile inaintea expirarii presupune o responsabilitate crescuta, cu valorificare rapida din partea ONG-urilor sau a altor parteneri. De aceea cred ca trebuie efectuate donatii in special pentru alimentele care au termene mai mari de valabilitate, sa zicem pentru cele care au minim 6 luni (produse conservate, faina, orez, paste, cacao etc.,) astfel incat sa existe un termen de 15 zile sau 30 zile, termen care este necesar pentru valorificarea acestor produse.

Ar fi ideal sa fie valorificate prin preparare in unitati specializate (ex. cantinele destinate hranirii persoanelor fara adapost, de pe langa primarii, biserici, ONG-uri etc.). Desigur, produsele alimentare ambalate pot fi valorificate prin intermediul ONG-urilor, cu livrare directa catre consumatorul final si cu informarea acestuia privind limitele privind utilizarea produselor. Se vor arunca doar produsele care au depasit ultima zi a termenului de valabilitate, indiferent daca acestea se regasesc la nivelul supermarketurilor sau a ONG-urilor.

Obiectivele care vor intra sub incidenta legii trebuie bine definite: obligativitatea constituirii spatiilor separate de acumulare/depozitare, obligativitatea anuntarii in timp optim a beneficiarului (intermediar sau ONG, spital etc.) sau stabilirea unui program de lucru, a unui responsabil cu gestionarea produselor care intra sub incidenta acestei legi etc. Trebuie sa existe o evidenta clara a sortimentelor si cantitatilor din aceste alimente, ceea ce necesita responsabilitati suplimentare din partea tuturor factorilor implicati.

Alte propuneri ar fi stabilirea de grupe de termene pentru alimente: de ex. alimente cu termene foarte lungi > 2 ani sau intre 2 si 5 ani, alimente cu termene lungi > 1 an (intre 1 si 2 ani) sau > 6 luni (intre 6 luni si 2 ani), alimentele cu termene scurte (intre 1 luna – 6 luni) si foarte scurte (sub 1 luna: 15-30zile). Pentru alimentele foarte perisabile care au termen de valabilitate de 15 zile sau mai putin, ar trebui sa existe niste conditii foarte clare privind modalitatile de valorificare, cu atentie sporita la produsele fast-food, culinare, etc. cu termen de 24 ore sau maxim 48h, care trebuie valorificate pe parcursul aceleiasi zi de producere.

Ce primesc la schimb cei ce doneaza? Vor fi acordate facilitati fiscale? Ce presupune infiintarea bancilor de alimente? Cine le va administra?

Donatorii care valorifica patrimoniul existent la nivelul ONG-urilor sau altor beneficiari vin in intampinarea unei cerinte sociale. De aceea vor fi scutiti de anumite taxe. Acestia vor primi facilitati fiscale pentru activitatea desfasurata, strict pentru cantitatile respective de alimente donate, respectiv scutirea de la plata TVA-ului pentru respectivele produse precum si a altor taxe si impozite aferente. Sa nu uitam ca in acest mod, magazinele sunt scutite si de plata cheltuielilor pentru distrugerea produselor.

Pot exista si alte variante, respectiv constituirea acestor banci de alimente. Poate ar fi interesant sa fie infiintata o baza de date electronica, in care sa apara nominal persoanele care beneficiaza de anumite cantitati de alimente. In aceasta situatie consumatorul se poate adresa direct bancii de alimente, unde este inregistrat, dar aceasta varianta presupune multe costuri suplimentare: unitati de transport, spatii de depozitare, personal de manipulare, de inregistrare informatii, etc.

Bancile de alimente se pot constitui la nivelul acelui intermediar daca se opteaza pentru varianta aceasta. Daca se merge pe ideea valorificarii directe catre ONG, atunci banca temporara de alimente se constituie la nivelul supermarket-urilor, deoarece acestea au capacitate mai mare de depozitare, cunosc regulile de manipulare etc.

Veti impune o cantitate minima de alimente ce trebuie donate? Ce amenzi vor fi date celor care arunca mancarea in loc sa o doneze? De asemenea, cine si cum va verifica acest lucru?

Cred ca aceste detalii, respectiv cantitatea minima de alimente si posibilitatea instituirii unor amenzi pentru cei care nu doneaza produse trebuie stabilite in urma unor discutii cu toti partenerii implicati in acest proiect. Singurul lucru cert este ca toate controalele vor fi efectuate de catre institutiile care se preocupa de drept de aceste activitati: DSVSA, OPC, DSP etc.

6.   Un om de afaceri a fost sunat de ministrul de Finante dupa ce s-a plans de Fisc pe Facebook. Cum s-a terminat toata povestea

Proprietarul unei companii cu 50 de angajati s-a trezit ca ANAF-ul ii face probleme din cauza unui fond de investitii care bagase bani in firma lui si avea datorii. Omul s-a plans pe Facebook, iar problema i-a fost rezolvata chiar de catre ministrul de Finante.

“Cum sa ma iau de gat cu ANAF-ul? De peste tot am primit sfaturi sa stau calm, sa vedem despre ce este vorba, sa asteptam, sa nu suparam, sa nu deranjam, poate chiar am facut ceva. Si am tacut. Malc. (…) Am asteptat, inutil, 7 saptamani ca sa rezolv cu ajutorul unei banale postari pe Facebook (…) Niciun cod de TVA nu va mai fi anulat fara o discutie prealabila”, a scris, joi, pe Facebook Valentin Radu.

Omul de afaceri nu avea datorii la stat si isi platise toate taxele, insa un inspector ANAF a decis ca firma lui de IT nu mai poate face afaceri peste hotare pentru ca un fond de investitii care bagase bani in compania lui avea mici datorii la stat, informeaza Digi24.

Prin urmare, firma lui Valentin Radu a fost si ea considerata cu risc, activitatea sa fiind blocata. Nemultumit de situatie, Valentin Radu si-a spus povestea pe Facebook, iar ea a ajuns la urechile ministrului de Finante.

Am vazut povestea online, am primit postarea lui de la un coleg, de la secretarul de stat Claudiu Vranceanu, si de la vicepremierul Borc. Am citit povestea, m-a intrigat, nu este prima poveste de genul asta, din pacate, si l-am invitat la o discutie. Voiam sa inteleg mai bine prin ce trece o firma, un start-up, firma mica, care trebuie sa obtina codul de TVA”, a declarat Anca Dragu pentru sursa citata.

In urma dialogului, ministrul a decis ca solutia pentru problema respectiva era modificarea situatiei prin ordin de ministru, ceea ce s-a si intamplat, ordinul fiind deja in lucru.

“Scopul Ministerului Finantelor, al ANAF, nu e sa inchida firme, ci sa sprijine mediul de afaceri”, a precizat Anca Dragu.

Ministrul a subliniat faptul ca nu il cunostea pe Valentin Radu.

“Sa fiu sincera, l-am sunat si am spus: Sunt Anca Dragu. Am facut si o pauza dupa ministrul de Finante, ma gandeam ca poate omul nu ma crede, sau poate ca nu e potrivit, dar a fost intr-adevar un gest spontan si o oarece revolta pe care am simtit-o vis a vis de un sistem care aducea probleme unei firme serioase, unei firme care oferea locuri de munca, unui bun contribuabil”, a aratat ministrul.

La randul sau, Valentin Radu a spus ca nu numai ca nu o cunostea pe Anca Dragu, dar “nici nu stiam cine mai e ministru”, a sustinut el.

Dupa aparitia ordinului de ministru, antreprenorul a fost informat de ANAF ca i s-a deblocat codul de TVA, blocat anterior de inspectorul ANAF. 

Businessmagazin.ro

7.   Companiile trebuie să se adapteze la noua generaţie sau invers?

Noua generaţie, millennials, născută în era digitală, este narcisistă, neatentă, iresponsabilă, dar vrea să se implice în cât mai multe proiecte, spune Marius Barbu de la Hart Consulting, firmă de consultanţă în resurse umane.

Mihai Băjan, de la Stein & Partners, una dintre cele mai cunoscute companii de executive search, spune că noua generaţie consideră că „totul li se cuvine“ şi de aici încep discuţiile. Se plictisesc foarte repede, schimbă joburile des, întârzie la întâlniri, vor un program flexibil de muncă, sau, mai mult decât atât, vor să-şi facă singuri programul, sunt mai sensibili, adică şefii nu le pot spune: „Fă aşa, că aşa trebuie“ sau vor să fie promovaţi repede.

La polul opus, dacă ar fi să luăm lucrurile pozitive ale noii generaţii, sunt mai adaptabili, sunt deschişi să încerce lucruri noi (generaţiile anterioare au o rezistenţă mai mare la schimbare), au crescut cu tableta şi telefonul de gât, ceea ce îi face să adopte imediat orice schimbare de tehnologie, adaugă Mihai Băjan.

Noua generaţie a intrat şi intră pe piaţa forţei de muncă. Întrebarea este: ce fac companiile, se adaptează la programul noii generaţii sau invers? Firmele care au proiecte de investiţii sunt obligate să intre în piaţă şi să recruteze ceea ce găsesc, mai ales dacă au nevoie de sute sau mii de oameni. Directorii de HR mai vechi îşi pun mâinile în cap: cum se pot prezenta în faţa managerilor din companie sau în faţa CEO-ului cu angajaţi care întârzie, care îşi fac singuri programul, care cer majorări de salariu peste noapte şi care vor să fie promovaţi „ieri“?

Multinaţionalele de pe piaţa românească, cu experienţă mai mare şi care sunt pregătite pentru schimbările sociale şi de comportament, s-au adaptat mult mai repede noilor cerinţe ale generaţiei Y: au inventat denumiri de poziţii, astfel încât să dea iluzia unei promovări (în multinaţionale, de cele mai multe ori, promovările sunt laterale, adică nu sunt deloc, în realitate), schimbă mediul de lucru, introduc culoare şi open space (pentru a da iluzia că biroul şefilor este deschis tot timpul pentru orice fel de problemă), fac programul flexibil, dar te monitorizează când intri şi ieşi şi cât timp eşti prezent, te obligă să termini ce ai de făcut până la ora 18:00 sau 19:00. Mai mult decât atât, abonamentele la sală, la teatru, la centrele medicale sunt un must şi nu costă prea mult dacă reprezintă un criteriu pentru un salariat în alegerea unei companii.

Firmele româneşti au rămas mult în urmă în ceea ce priveşte noile tendinţe pe piaţa resurselor umane. Antreprenorii, proprietarii şi directorii fac comparaţie cu anii ’90, când pentru un tânăr a găsi un job era o mare realizare, indiferent care era postul. Primii antreprenori au fost ei, directorii de HR, şi bineînţeles primii angajaţi erau cei din familie şi prietenii. Foarte mulţi au dus această organigramă mai mult de un deceniu fără a se adapta la schimbările din piaţă. Banii pentru politica de HR erau şi sunt tăiaţi primii când se punea problema reducerii de costuri. Organigramele au rămas inflexibile în ceea ce priveşte adaptarea la cerinţele de promovare rapidă a noii generaţii. Nu au avut inteligenţa să facă o organigramă orizontală, ca multinaţionalele, pentru a da unui angajat iluzia că a fost promovat pentru realizările aduse, astfel încât să îl ţină în companie. Proprietarii nu au investit în promovarea brandului de companie pentru a câştiga teren în mintea noii generaţii, considerând acest lucru inutil. Acum, aceste companii se confruntă cu o lipsă de angajaţi talentaţi şi determinaţi, care au fost „furaţi“ de multinaţionale, care au investit în imaginea lor şi în ceea ce oferă celor care aleg să lucreze pentru ele.

Conform unor studii, companiile româneşti oferă de multe ori un salariu mai mare decât multinaţionalele, dar nu reuşesc să atragă cei mai buni oameni din cauza imaginii, din cauza sediilor cenuşii şi compartimentate, ca în anii ’90.

Mai inteligente, multinaţionalele au majorat salariile de intrare, pentru a se diferenţia de companiile româneşti, care oferă salarii mai bune la nivel de middle management sau chiar de top, dar salariul de intrare constituie, în acest moment, un reper extrem de important pentru noua generaţie, cu toate că încă nu produc de aceşti bani.

Fără să modifice foarte mult în realitate organigramele, dar cu o adaptare la noua generaţie din punctul de vedere al formei de prezentare, al pachetelor de beneficii oferite, multinaţionalele au câştig de cauză în atragerea unor angajaţi mai buni în faţa firmelor româneşti.

Dincolo de faptul că, pe măsură ce pieţele se consolidează, firmele româneşti pierd cotă de piaţă, acum antreprenorii pierd bătălia şi în atragerea talentelor umane, deşi, de multe ori, oferă mai multe beneficii, mai multe proiecte antreprenoriale, mai multe rezultate palpabile sau mai multe satisfacţii profesionale.

Print Friendly, PDF & Email